Dietă

Intoleranța la gluten: Cauze, simptome și opțiuni de tratament

Postat la 18.05.2023


Glutenul, o proteină găsită în principal în grâu, orz și secară, poate cauza probleme digestive pentru persoanele cu intoleranță la gluten. Consumul de alimente care conțin gluten poate duce la simptome precum balonare, durere abdominală sau diaree la aceste persoane.


Este important să facem distincția între intoleranța la gluten, boala celiacă și alergia la grâu, deși toate sunt afecțiuni distincte, cu implicarea glutenului în declanșarea simptomelor. Evitarea alimentelor care conțin gluten reprezintă un pas important în tratamentul acestor trei afecțiuni.


Intoleranța alimentară, inclusiv intoleranța la gluten, implică sistemul digestiv. În cazul alergiilor alimentare, sistemul imunitar reacționează excesiv la un anumit aliment, provocând simptome potențial grave sau chiar periculoase. În schimb, boala celiacă este o afecțiune autoimună moștenită care afectează intestinul subțire.


Până de curând, se credea că intoleranța la gluten este caracteristică bolii celiace și alergiei la grâu. Cu toate acestea, în ultimii ani, mai multe studii au demonstrat că intoleranța la gluten poate afecta și persoanele care nu suferă de nicio dintre aceste afecțiuni menționate mai sus. Această nouă afecțiune a primit denumirea de sensibilitate non-celiacă la gluten sau sensibilitate la gluten și a fost inclusă în lista tulburărilor legate de gluten începând cu anul 2012, conform researchgate.com.


Simptomele sensibilității non-celiace la gluten

Sensibilitatea non-celiacă la gluten se manifestă prin simptome care apar în mod obișnuit după consumul de gluten și care dispar odată cu eliminarea acestuia din dietă.


Simptomele sensibilității non-celiace la gluten sunt similare cu cele ale bolii celiace:

  • Flatulență (gaze intestinale)
  • Balonare
  • Crampe abdominale
  • Diaree
  • Oboseală
  • Probleme de echilibru

Cauzele exacte ale sensibilității non-celiace la gluten nu sunt pe deplin înțelese și nu există teste specifice pentru stabilirea diagnosticului. Câteva studii realizate în Italia și Statele Unite ale Americii au constatat că persoanele cu multe dintre simptomele bolii celiace, dar fără semne de afectare intestinală, produc un număr anormal de mare de proteine care joacă un rol în declanșarea inflamației (prima linie de apărare a sistemului imunitar) și un număr anormal de scăzut de celule T supresoare, care ameliorează inflamația odată ce "amenințarea" este înlăturată. Răspunsul inflamator, similar celui produs în cazul unei infecții virale, poate provoca oboseală și amețeli. Cu toate acestea, deoarece vilozitățile intestinale nu sunt afectate, absorbția nutrienților nu este perturbată, motiv pentru care pacienții cu sensibilitate non-celiacă la gluten nu au leziuni intestinale.


Diagnosticul și tratamentul sensibilității non-celiace la gluten

Deoarece sensibilitatea non-celiacă la gluten a fost recunoscută recent ca o afecțiune distinctă, nu există în prezent teste specifice de diagnostic și nici un plan clar de tratament. Gastroenterologii utilizează metoda diagnosticului diferențial pentru a stabili dacă o persoană suferă sau nu de această afecțiune. Diagnosticul diferențial implică excluderea altor afecțiuni care prezintă simptome similare cu cele experimentate de pacient. Astfel, după excluderea bolii celiace, pacienților li se solicită eliminarea glutenului din dietă, iar dacă simptomele se ameliorează, medicii pot stabili diagnosticul de sensibilitate non-celiacă la gluten.


În ceea ce privește tratamentul sensibilității non-celiace la gluten, acesta constă în principal în eliminarea alimentelor care conțin gluten din dietă. Spre deosebire de persoanele cu boala celiacă, persoanele cu sensibilitate non-celiacă la gluten nu prezintă un risc de leziuni intestinale, absorbție deficitară de nutrienți sau alte complicații grave asociate bolii celiace. Cu toate acestea, fiecare persoană poate avea nevoi individuale în ceea ce privește gestionarea și adaptarea dietei lor pentru a evita glutenul.


Este întotdeauna recomandat să consulți un medic sau un specialist în nutriție pentru a obține un diagnostic corect și pentru a primi îndrumări specifice în funcție de nevoile și simptomele tale individuale.